Doamna Poincot venea la bratul sotului ei, un armator bogat. Era o femeie de vreo patruzeci de ani, inca foarte frumoasa, cam plinuta, dar, gratie rotunjimilor ei, ramasa proaspata ca la douazeci de ani. Prietenii ii spuneau Zeita, din cauza infatisarii semete, a ochilor mari, negri, a nobletii pe care o emana intreaga ei persoana. Avea o reputatie ireprosabila. Niciodata nu fusese atinsa de vreo banuiala. Era data ca exemplu de femeie onorabila si nevinovata, atat de demna, incat niciun barbat n-ar fi cutezat sa se gandeasca la ea. Dar iata ca, de o luna incoace, Paul d Henricel ii tot spunea amicului sau Renoldi ca doamna Poincot il privea dragastos.
Lectura : Andreea din Bucuresti
Daca doriti sa ma sustineti si sa ma incurajati sa inregistrez mai multe opere, va rog sa deveniti Patreon : click aici
Stiri in format RSS
Daca doriti sa ma sustineti si sa ma incurajati sa inregistrez mai multe opere, va rog sa deveniti Patreon : click aici
