Stiri in format RSSCarti in curs de inregistrare:
Michel Zevaco - Seria Pardaillan - 05 - Pardaillan si Fausta
Moartea Faustei În zorii zilei de 21 februarie 1590, dangătul funebru al clopotului vestitor de moarte suna deasupra Romei papilor – Romei lui Sixt al V-lea. Vuietul surd care se revărsa pe străzile încă învăluite în întuneric arăta că mari mulţimi se îndreptau spre o întâlnire misterioasă, întâlnirea avea loc în Piaţa del Popolo, unde era ridicat un eşafod. Scăpărând în mâinile călăului, securea se va ridica deasupra unui cap. Capul se va rostogoli. Potrivit sentinţei, călăul îl va apuca de păr şi-l va arăta norodului Romei… Şi va fi capul unei femei frumoase şi tinere, al cărei nume celebru, evocator al celei mai stranii aventuri petrecute în acele vremuri de demult, era şoptit cu un fel de admiraţie de către mulţimea adunată în jurul eşafodului: — Fausta! Fausta! Fausta e cea care va muri! Principesa Fausta era închisă în castelul Saint-Ange de zece luni, de când fusese făcută prizonieră în aceeaşi Romă în care-l atrăsese pe cavalerul Pardaillan… Singurul om pe care-l iubise… căruia i se dăruise… pe care, în cele din urmă, ar fi vrut să-l ucidă, pe care, fără îndoială, acum îl credea mort. Şi astfel, nemaipomenita aventurieră, care visase să reînnoade tradiţia papesei Ioana1, aştepta ziua în care va fi executată sentinţa de condamnare la moarte pronunţată împotriva ei. Fapt cutremurător, execuţia fusese amânată pentru că, în momentul când Fausta urma să fie dată pe mâna călăului, se aflase că era pe cale să devină mamă. Dar acum, când copilul venise pe lume, nimic n-o mai putea salva. În curând va bate pentru ea ceasul când avea să plătească îndrăzneala şi înverşunata-i luptă împotriva lui Sixt al V-lea. În dimineaţa aceea Fausta trebuia să moară! În dimineaţa aceea, într-una din fastuoasele săli ale Vaticanului, doi bărbaţi stând în picioare, faţă în faţă, îşi aruncau în obraz cuvinte pline de ură ce păreau şi mai înfricoşătoare din pricina atitudinii lor neclintite Şi parcă împietrite. Erau bărbaţi în puterea vârstei şi chipeşi amândoi. Deşi aparţineau bisericii, purtau cu graţie semeaţă armoniosul costum al cavalerilor epocii. Erau mari seniori, de bună seamă. Iar în inimile lor clocotea aceaşi ură, pentru că dragostea pentru aceeaşi femeie îi învrăjbise. Unul dintre ei se numea Alexandru Peretti! Numele de familie al sanctităţii sale Sixt al V-lea! Omul acesta era într-adevăr, nepotul papii. Tocmai fusese numit cardinal de Montalta. Era socotit, pe faţă, urmaşul lui Sixt al V-lea, al cărui sfetnic şi confident era. Celălalt se numea Hercule Sfondrato şi aparţinea uneia dintre cele mai bogate familii din Romagna. Îşi îndeplinea funcţia de mare judecător cu o severitate care făcea din el unul dintre cei mai straşnici executori ai ideilor lui Sixt al V-lea.
 Asculta |
 Descarca |
Emily Bronte - La răscruce de vânturi
Adineauri m-am întors din vizita făcută posacului meu proprietar şi vecin, singura făptură care ar putea să mă mai tulbure aici! Într-adevăr, am poposit într-un ţinut minunat! Desigur că n-aş fi putut alege, din toată Anglia, un loc mai la adăpost de orice frământare omenească. Un desăvârşit rai al mizantropilor; iar domnul Heathcliff şi cu mine suntem parcă anume făcuţi să ne înfruptăm din acest ţinut al dezolării. Straşnic bărbat! Totuşi, nu cred că şi-a închipuit cum mi s-a încălzit inima de simpatie pentru el când, apropiindu-mă călare, am văzut că ochii lui negri se întunecă bănuitori sub sprâncene şi că la auzul glasului meu îşi vâră, cu o hotărâre acră, degetele şi mai adânc în jiletcă.
— Domnul Heathcliff? L-am întrebat.
Răspunsul a fost un semn făcut din cap.
— Sunt Lockwood, noul dumneavoastră chiriaş, domnule. Am luat asupră-mi îndrăzneala să vin în vizită la dumneavoastră imediat după sosirea mea aici. Nădăjduiesc că nu v-am plictisit prea mult stăruind să închiriez Thrushcross Grange. Am auzit ieri că aţi avea oarecare griji…
— Thrushcross Grange e proprietatea mea, domnule, m-a întrerupt el schimonosindu-şi faţa, şi, dacă mi-ar da mâna, n-aş îngădui nimănui să mă plictisească; intră!
Acest „intră” a fost şuierat printre dinţi, vrând să spună mai curând: „Du-te dracului” decât altceva; iar scârţâitul porţii de care se sprijinea domnul Heathcliff n-a arătat mai multă bunăvoinţă decât cuvintele lui. Cred că tocmai amănuntele acestea m-au făcut să-i primesc invitaţia: mă interesa să cunosc un om care părea şi mai posac decât mine. Când văzu că pieptul calului meu împinge cu hotărâre poarta, întinse mâna şi-i scoase lanţul, apoi, posomorât, o porni înaintea mea pe alee.
Ajunşi în curte, strigă:
— Joseph, ia calul domnului Lockwood şi adu vin!
„Desigur, omul acesta constituie întregul personal de serviciu, îmi zisei auzind dubla poruncă. Nu-i de mirare că iarba creşte printre lespezi şi că, fără îndoială, numai vitele mai tund gardurile vii.”
Joseph era un om vârstnic, ba chiar bătrân, poate chiar foarte bătrân, deşi părea voinic şi vânjos.
— Domnul să ne apere! Mormăi el morocănos, ajutându-mă să descalec.
Asculta |
Descarca |
Anna Sewell - Black Beauty
Primul loc de care-mi amintesc este pajistea verde si racoroasa pe care o imparteam cu mama. In mijlocul ei cresteau brazi, iar printre ei curgea un rau argintiu si cristalin, strajuit de un mal abrupt.
Fiind mic, stateam foarte aproape de mama, iar noaptea dormeam langa ea.
Cand am crescut destul cat sa ma pot hrani cu iarba, mama s-a intors la lucru in timpul zilei si venea la mine doar seara.
Asculta |
Descarca |
Charles Dickens - Oliver Twist
In romanul Oliver Twist de Charles Dickens autorul prezinta viata grea si mizerabila a strazilor si oamenilor saraci din Londra si imprejurimile ei. Oliver este nascut de o biata femeie care isi da duhul imediat dupa nasterea baiatului. Nimeni nu stia de unde vine sau ce nume poarta asa ca azilul il numi Oliver Twist. Creste pana la noua ani din mila parorhiei intr-o casa mizera cu alti tovarasi de suferinta.
Domnul Bumble avuse sarcina de al- lua pe Oliver la varsta de noua ani si a-l duce la casa de munca alaturi de alti orfani. Deoarece aici mancarea era foarte putina pentru orfani, Oliver fu obligat sa mai ceara de mancare pt ca unul din copii mai mici sa nu fie mancat. Pentru indrazneala sa, Oliver este izolat si dat spre adoptie. Se gasige un cosar care era interesat de el, dar prin bunavointa judecatorului care citise frica pe fata lui Oliver , aceste nu este incredintat cosarului. Este apoi adoptat de domnul Sowerberry un mester ce face sicrie pentru azil.
Aici Oliver invata meseria si este folosit de stapan pentru a aduce un profit remarcabil. Intr-o seara este batut de un alt ucenic al domnului Soweberry numit Noah. Copilul nemairabdand fuge spre Londra. Drumul era lung si anevoios. Spre bucurie lui Oliver se intalneste cu un vechi prieten, Dick care ii ofera primele cuvinte calde ce le va pastra toata viata.
Asculta |
Descarca |
Axinte Frunza - Un modern la Athos
Profesorul Axinte Frunza a avut ca obiective asezaminte romanesti din Sfantul Munte – schituri, chilii, pesteri si colibe sihastresti. Pentru el, in Muntele Athos, acasa insemna Provata, iar monahii pe care-i cauta erau "ai nostri", romanii, moldovenii, mai precis basarabenii. Iar dintre acestia, pustnicii, cei "liberi de toate catusele pamantesti", care vietuiesc "prin paduri, prin vagauni si coclauri".
Asculta |
Descarca |
Feodor Dostoievski - Idiotul
Povestea printulului Lev Nikolaevici Miskin, considerat idiot de celelalte personaje din cauza sinceritatii si a bunatatii lui si numit astfel din cauza bolii de care suferea: epilepsie, fiind numita in popor idiotenie.
Sfarsitului printului este unul tragic: in urma unei deceptii sentimentale cat si a uciderii celei care ar fi trebuit sa devina sotia sa de catre un prieten apropiat, printul Miskin ajunge in sanatoriul din Elvetia in stare critica, sanatatea lui nemaiputand fi restabilita.
Asculta |
Descarca |
Nikolai Vasilievici Gogol - Suflete moarte
Pavel Ivanovici Cicikov calatoreste intr-o drosca pe cuprinsul vastului Imperiu Rus, undeva in timp, la inceputul secolului al XIX-lea.
Cicikov va strabate satele din Rusia, mergand pe la marile mosii si conace, in cautarea Sufletelor Moarte, adica a taranilor iobagi care au murit, insa nu au fost scosi din listele de evidenta populatiei de catre proprietarii lor.
Un asemenea targ este cam suspicios, mai ales ca Cicikov este dispus sa si plateasca pentru Sufletele Moarte.
Asculta |
Descarca |
Jules Verne - Goana după meteor
Goana dupa meteor surprinde povestea rivalitatii dintre doi astronomi amatori, Dean Forsyth si Sydney Hudelson, din orasul american Whaston, Virginia. Prin intermediul presei se raspandeste tema caderii pe pamant a unui meteorit. Ambii astronomi sustin ca ar fi descoperit corpul ceresc si demostreaza ca este din aur pur. Acest lucru il determina pe francezul Zephyrin Xirdal sa construiasca un aparat ce atrage meteoritul pe un teren din vecinatatea localitatii Upernavik din Groenlanda. Mai mult, guvernele americane, britanice, franceze, germane, japoneze, daneze, italiene, spaniole, argentiniene si olandeze vor sa puna mana pe pretiosul meteor, in numele statului de care apartin. Va fi evitat un conflict mondial?
Asculta |
Descarca |
Edgar Rice Burroughs - Seria Tarzan - 04 - Korak Omoritorul, Fiul Lui Tarzan
Cine este Ajax?
Barca cea mare a vasului de comerţ maritim Marjorie W. plutea încet, dusă de curent, în josul râului Ugambi. Marinarii care ar fi trebuit să vâslească, se odihneau bucuroşi, după ce mai înainte s-au obosit vâslind în susul marelui râu.
La vreo cinci kilometri mai jos, se afla ancorat vaporul Marjorie W., gata de plecare, de îndată ce marinarii s-ar fi suit pe punte, trăgând barca lor cu macaraua.
Deodată, atenţia lor le-a fost atrasă de un om, care se afla pe malul de nord. Acesta avea o înfăţişare stranie şi îşi agita ambele braţe. Era numai piele şi os. Striga către vapor cu o voce hodorogită.
— Cine să fie? a exclamat un marinar.
— Un alb, după cum văd, mormăi şeful lor. Luaţi băieţi lopeţile şi să mergem acolo să vedem ce vrea, a mai adăugat.
Ajunşi la mal, au dat peste un om extrem de slăbit, aproape chel, doar cu puţine fire de păr alb, încâlcit pe frunte. Era aproape gol, având numai o piele de capră prinsă de mijloc, care îi atârna până la genunchi. Pe obrajii săi ciupiţi de vărsat, îi curgeau lacrimi, din nişte ochi adânciţi în orbite şi vorbea o limbă străină marinarilor.
— Po ruski? încercă unul dintre ei. Ştii englezeşte, măi?
Omul îngăimă mai multe cuvinte din această limbă pe care o cunoştea. Vorbea însă rău, cu întreruperi, de parcă ar fi trecut un deceniu de când nu o mai vorbise. I-a rugat pe marinari să îl ia cu ei.
Adus pe bordul vaporului Marjorie W., istorisi salvatorilor săi o poveste tristă, plină de greutăţi şi torturi, o viaţă mizeră dusă timp de zece ani.
Însă cum a ajuns în Africa nu a povestit, lăsându-i să îşi închipuie că a uitat acele zile din viaţa lui, fiind zdrobit de teribila viaţă care l-a distrus atât fizic, cât şi intelectual.
Nu le-a spus numele său adevărat. A zis că îl cheamă Mihail Sabrov. De fapt, nu a mai rămas nici cea mai mică asemănare între această ruină umană şi puternicul bărbat, care fusese odată Alexis Paulvitch.
Zece ani au trecut de când rusul scăpase de soarta prietenului său, marele criminal Nicolai Rokoff şi nu o dată, ci de mii de ori în timpul acestor zece ani, şi-a blestemat soarta şi ar fi dorit să aibă sfârşitul lui Rokoff, care prin moarte a scăpat de orice suferinţă. Lui i-a fost dat să ducă o viaţă plină de suferinţe teribile, mult mai grele decât însăşi moartea, care atunci a refuzat să îl ia.
A fugit în junglă atunci când a văzut animalele sălbatice din ceata lui Tarzan, împreună cu teribilul lor stăpân, invadând puntea vaporului Kinkaid. De frica lor s-a afundat cât a putut de adânc în pădurea africană.
A nimerit însă la un trib de canibali, care a suferit în urma cruzimilor lui Rokoff şi a lui Paulvitch.
Şeful de trib nu i-a luat viaţa însă l-a supus la chinuri îngrozitoare şi l-a umilit.
Zece ani de-a rândul a fost victima brutalităţilor întregului sat, a fost bătut şi lovit cu pietre de femei şi copii, mutilat de cuţitele războinicilor. A suferit de friguri şi de alte boli îngrozitoare, care nu l-au ocolit aproape deloc.
Şi totuşi a rezistat. Vărsatul i-a lăsat urme urâte pe faţă. Însemnându-l pentru totdeauna. Înfăţişarea lui Alexis Paulvitch s-a schimbat atât de mult, încât nici propria lui mamă nu ar fi recunoscut în această mumie vie şi desfigurată vreo asemănare cu ceea ce a fost fiul ei.
În locul părului negru, des şi bogat, nu avea acum decât câteva şuviţe de un alb murdar. Picioarele au devenit strâmbe, dându-i un mers nesigur.
Nu mai avea nici un dinte, deoarece cei din sat i-au rupt cu lovituri sălbatice întreaga dantură. Tot ce fusese gândire şi intelect a ajuns o tristă amintire pentru această epavă umană.
După ce a fost luat pe Marjorie W. a fost supus unor îngrijiri atente şi a fost hrănit civilizat. Şi-a revenit din slăbiciune, însă înfăţişarea nu i s-a schimbat în bine.
A rămas un invalid pe toată viaţa.
Deşi nu a împlinit nici patruzeci de ani, nimeni nu i-ar fi dat mai puţin de optzeci. Toate păcatele şefului său le plătea el acum.
În mintea lui Alexis Paulvitch nu au mai rămas gânduri de răzbunare, ci doar o ură surdă împotriva omului pe care el şi Rokoff au încercat să îl zdrobească fără succes.
Însă ura şi orice amintire a lui Rokoff, pentru că din cauza acestuia a fost nevoit să îndure teribilele greutăţi prin care a trecut.
Mai avea şi o ură teribilă împotriva a vreo douăzeci de oraşe, cu poliţie şi poliţişti cu tot, de unde a fost obligat să fugă. Ura legea, ura ordinea, ura totul. Fiecare clipă din viaţa acestui om era plină de gânduri bolnave de ură.
Mintea îi coborâse la un nivel asemănător nivelului scăzut al înfăţişării sale. Totul era numai o ură, atât în interior, cât şi în exterior.
Nu se prea întâlnea cu marinarii de pe vapor, iar aceştia l-au lăsat în pace văzându-l atât de slăbit încât abia se mişca şi atât de posac că abia dacă scotea câteva cuvinte pe zi.
Asculta |
Descarca |
Pagini :
