Edgar Allan Poe - Masca mortii rosii
Moartea Rosie pustiise multa vreme tinutul. O molima mai hada si mai fara de leac nu se mai pomenise. Sangele i-a fost Avatarul si pecetea roseata si groaza sangelui. Te lua cu dureri si ameteli neasteptate, si apoi, prin toti porii, cu sudori necurmate de sange, pana la nimicire. Petele purpurii de pe trupul si mai ales de pe fata victimelor alcatuiau semnul vestitor al ciumei, care le scotea din randul oamenilor si le lipsea cu ajutorul si dragostea lor.
Inceputul, desfasurarea si sfarsitul bolii se petreceau toate intr-o jumatate de ceas.
Oricat de bogat ai fi, oricate precautii ti-ai lua nu poti scapa de destin, dupa cum a aflat si printul Prospero.
Lectura : Valentin Marian din Bucuresti
Daca doriti sa ma sustineti si sa ma incurajati sa inregistrez mai multe opere, va rog sa deveniti Patreon : click aici
Pentru webmasteri. Daca ai site, ne poti ajuta !
Puneti link catre acesta pagina |
|
Aceasta pagina a fost vizitata de 4.970 ori