Stiri in format RSSIoan Slavici - Padureanca
Busuioc însă, bogătoiul, era om care ştie ce voieşte. Pe vrute, pe muncite, pe chibzuite, el ajunsese gospodar ce ară cu patru pluguri zece zile de-a rândul şi seamănă brazdele numai cu grţu bob ales, şi de aceea se putea simţi destoinic a scoate la capăt lucruri pe care alţii nici măcar de gând a şi le pune nu se încumetau.
Se ivise holeră-n ţară, iar Busuioc nu voia să ştie de ea. Holeră-n timpul secerişului?! La aceasta nu s-a gândit şi nici acum nu voia să se gândească. Avea patruzeci de jugăre de pământ acoperite cu grâu, un singur lan ce şovăia mereu sub sarcina de spicuri grele; holeră, neholeră el trebuia să-şi adune rodul în timp de trei zile, căci puţin se scutură de la cei săraci, dar mult de la dânsul.
Şi de la mulţi mult s-ar scutura în fieştecare an şi încă mai mult ani şi ani de-a rândul dacă n-ar fi braţul pădurenilor flămânzi.
Simţind apropierea timpului de secere, pădurile se pun în mişcare colibă cu colibă, sat cu sat se adună, văile pornesc întregi spre câmpia întinsă, şi în câteva zile cât ţine locul din Mureş până în părţile Orăzii şi până la izvoarele Crişurilor nu mai rămân prin sate decât moşnegii neputincioşi, babele bătrâne şi copiii nevârstnici; setea de viaţă îi ia şi-i duce pe toţi la sărbătoarea cea mare ce se ţine în fieştecare an o dată pentru împărţirea pânei de toate zilele.
Acum stăpânirea oprise această serbare: se dăduse de ştire şi cu toba prin sat, şi în auzul oamenilor adunaţi la biserică precum că nimeni nu are voie să părăsească de seceriş hotarul satului său, nici să primească de seceriş oameni din alte sate.
— Să văd eu cine mă opreşte pe mine a-mi strânge rodul muncii mele! strigă Busuioc. Curată nebunie! De unde ia stăpânirea puterea de a ne opri pe noi toţi? La asta nu s-a gândit?! Într-o mână e: Măi, omule, vreai să mori de foame?”, iar în cealaltă: „Bagă de seamă ca nu cumva să dai de holeră!” Apoi tot mai bună e holera. Parcă dacă mi-a fi dat să mor de holeră, stăpânirea o să şteargă data mea de acolo unde s-o fi aflând! Ţi-e scris, ţi-e scris; nu ţi-e scris, nu ţi-e scris, şi sănătate bună.
Socoteala lui Busuioc era făcută: n-avea decât să pună caii la câteva căruţe, să plece la păduri ca să-şi aducă oamenii, şi apoi ar fi vrut el să ştie care-i acela, un om din Curtici, care ar îndrăzni să facă gură.
— Măi taică, eu zic să mă duc eu, grăi Iorgovan, iar Iorgovan era feciorul tătâne-său.
Busuioc nu prea stetea de vorbă cu oamenii, şi unul dintre oamenii cu care mai ales nu stetea de vorbă era fiul său, Iorgovan.
Iorgovan era, ce-i drept, mai tânăr decât taică-său, însă tocmai fiindcă era mai tânăr şi fiindcă îl avea pe Busuioc bogătoiul tată, învăţase mai mult în viaţa lui şi era oarecum mai cuminte: asta o simţea Iorgovan, dar Busuioc o ştia, şi în fundul inimii se bucura de ceea ce ştie.
Iorgovan umblase cinci ani de zile la şcolile din Arad; era vorba să se facă „domn”, fiindcă avea pe ce, şi Busuioc visa nopţi întregi la domnia feciorului său şi nici n-avea de ce să nu viseze, fiindcă feciorul său era bun şcolar. Într-o bună dimineaţă se pomeneşte însă cu el acasă.
— Taică, eu m-am gândit să mă dau şi eu la plugărie, îi zisese el atunci.
Busuioc s-a uitat lung la el, a mai stat pe gânduri, apoi l-a întrebat:
— Care va să zică rămâi plugar ca mine; de ce nu mi-ai spus-o tu asta mai nainte?
Lectura : I.A. George din Bucuresti
Daca v-a placut aceasta inregistrare si doriti sa il/o sustineti pe acest(a) narator(are), va rugam sa donati o suma, oricat de mica, pentru a ajuta acest narator sa inregistreze alte opere pentru CartiAudio.eu
Asculta : Padureanca, 1 capitol(e), durata : 3:02:12
/
Download : Padureanca, 1 capitol(e), durata : 3:02:12
| Nr. Crt. | Capitol | Downloaduri |
|---|---|---|
| 1 | IoanSlavici-Padureanca.mp3 | 126 |
Pentru webmasteri. Daca ai site, ne poti ajuta !
| Puneti link catre acesta pagina |
|---|
