Stiri in format RSSCarti audio noi:
Pagini : 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51Guy de Maupassant - Betivanul
Jeremie si camaradul sau, Mathurin, se indreptau indreapta incet spre crasma lui Paumelle; mergea, tras de Mathurin si impins de vant, incapabil sa reziste celor doua forte. Incaperea joasa era plina de mateloti, fum gros si strigate. Jeremie si Mathurin mersera sa se aseze intr-un colt si incepura o partida, iar paharelele dispareau unul dupa altul in adnacul gatlejelor lor. Apoi au mai jucat cateva partide, au mai golit cateva paharele. Clientii incepura sa plece. Descheiat la gat, Jeremie lua pozitii de betivan, cu un picior intins, cu o mana cazuta, iar cu cealalta tinea piesele de domino. Ramasera singuri cu patronul, care se apropiase, vadit interesat.
 Asculta |
 Descarca |
Guy de Maupassant - Batranul
Barbatul si femeia se apropiara si se uitara muribund, cu ochi linistiti si resemnati. Ginerele spuse: - De ast data s-a ispravit, nu apuca noaptea. Gospodina spuse: - De la pranz galgaie asa. Apoi tacura. Tatal avea ochii inchisi, fata pamantie si atat de uscata, incat parea de lemn. Prin gura intredeschisa se strecura o rasuflare gafaitoare si aspra; iar cearsaful de panza cenusie se ridica pe piept, la fiecare respiratie. Dupa o lunga tacere, ginerele zise: - Pai n-avem decat sa-l lasam sa se sfarseasca. Ce sa facem? Da-i rau cu mazarea, ca vremea e buna si maine treb s-o prasim. - Pai, daca se duce, n-o sa-l ingropam inainte de sambata; asa ca maine ai putea vedea de mazare.
Asculta |
Descarca |
Guy de Maupassant - Adio
Cei doi prieteni isi terminasera cina. - Ah! imbatranesc. E trist. Azi nu mai simt decat pareri de rau. Repede mai trece viata! - Si eu am imbatranit fara ca macar sa-mi dau seama - cand m-am apropiat de cincizeci de ani, ma credeam aproape un adolescent. Nu sufeream de nimic, eram fericit si linistit. Revelatia decaderii mele mi s-a produs intr-un mod simplu si inspaimantator, care m-a doborat pentru vreo sase luni ... Apoi m-am obisnuit. Am fost indragostit de mai multe ori, ca toti barbatii, insa mai cu seama o data.
Asculta |
Descarca |
Ioan Slavici - Mara
Mara, personajul principal al romanului cu acelasi nume de Ioan Slavici, este o femeie ramasa vaduva si cu doi copii: Persida si Trica. Mara isi iubea foare mult cei doi copii si tocmai de aceea era capabila sa faca totul pentru binele lor! Strangea bani zi de zi pentru cei doi si pentru inmormantare. Pe fata voia s-o trimita la manastire, la maica Aegidia, sa fie bine educata, ea simtind ca nu-i va putea da o buna educatie de una singura, iar pe baiat voia sa-l faca ucenic, calfa la casa lui Bocioaca.
Asculta |
Descarca |
Agatha Christie - Cei patru suspecti
Discutia se invartea in jurul unor crime nedescoperite si ramase nepedepsite. Fiecare isi spunea parerea: colonelul Bantry, sotia lui grasuta si blajina, doctorul Lloyd si chiar batrana Miss Marple. Singurul care nu vorbea, desi era cel mai indreptatit s-o faca, dupa cum credeau cu totii, era Sir Henry Clithering, fost inspector la Scotland Yard. Acesta tacea si isi rasucea mustata zambind usor de parca se gandea la ceva si-i venea sa rada.
Asculta |
Descarca |
Guy de Maupassant - Rose
Cele doua tinere par acoperite de flori. Sunt singure in trasura imenda incarcata cu buchete, ca un cos urias. In trasuri, lumea se striga pe nume, se descopera cunostinte, se bombardeaza cu trandafiri. Un car plin de femei frumoase invesmantate in rosu, ca niste diavolite, atrag si cuceresc privirile. Un barbat aducand cu Henric al IV-lea arunca, cuprins de o veselie inflacarata, un buchet enorm legat cu un elastic. Cele doua tinere isi epuizara repede arsenalul si fura topite de o ploaie de buchete; apoi, dupa o ora de confruntari, ceva mai obosite, ii poruncira vizitiului sa se indrepte spre golful Juan, pe drumul ce se intinde de-a lungul marii.
Asculta |
Descarca |
Guy de Maupassant - Tatal
Pentru ca locuia in Batignolles si era functionar la Ministerul Instructiunii Publice, lua in fiecare dimineata omnibuzul pentru a ajunge la birou. Si in fiecare dimineata calatorea pana in centrul Parisului fata in fata cu o tanara de care se indragosti. Ea mergea la magazinul unde lucra, in fiecare zi, la aceeasi ora. De fiecare data cand o vazu, Francois Tessier se simti fermecat de chipul acela. Tanara aceasta raspundea dorintelor lui intime, asteptarilor sale tainice, idealului de iubire, pe care il purtam, fara sa stim, in adancul inimii. Dupa cateva zile, se cunosteau fara sa fi schimbat un cuvant. El in ceda locul cand era aglomeratie si urca pe imperiala, desi nu-i placea. Ea il saluta acum cu un suras.
Asculta |
Descarca |
Guy de Maupassant - Divort
Maestrul Bontron, celebrul avocat parizian, care de zece ani pledeaza si obtine toate despartirile dintre sotii nepotriviti, deschise usa cabinetului sau si se dadu la o parte pentru a-i face loc noului sau client. - Luati loc, spuse avocatul. - Domnule, vreau sa va cer sa pledati pentru mine intr-o chestiune de divort. - Vorbiti, domnule, va ascult. - Domnule, sint un fost notar. - Deja? - Da - am treizeci si sase de ani. Domnule, am o casnicie nefericita, foarte nefericita. Iar invinuirile pe care i le aduc nevestei mele sint cu totul aparte.
Asculta |
Descarca |
Guy de Maupassant - Intalnirea
Cu palaria pe cap, cu mantoul pe spate, cu un voal negru pe fata, si un altul, cu care avea sa dubleze pe primul cand se va urca in birja vinovata, in buzunar, doamna Haggan batea cu capatul umbrelei in varful botinei si ramanea asezata pe scaun in camera ei, neputand sa se hotarasca daca sa iasa pentru a se duce la acea intalnire. De cate ori totusi, de doi ani incoace, nu se imbracase astfel in timpul orelor de Bursa ale sotului ei, un agent de schimb foarte modern, pentru a se intalni cu frumosul conte de Martelet, amantul ei, in apartamentul lui de burlac.
Asculta |
Descarca |
Guy de Maupassant - O pasiune
Doamna Poincot venea la bratul sotului ei, un armator bogat. Era o femeie de vreo patruzeci de ani, inca foarte frumoasa, cam plinuta, dar, gratie rotunjimilor ei, ramasa proaspata ca la douazeci de ani. Prietenii ii spuneau Zeita, din cauza infatisarii semete, a ochilor mari, negri, a nobletii pe care o emana intreaga ei persoana. Avea o reputatie ireprosabila. Niciodata nu fusese atinsa de vreo banuiala. Era data ca exemplu de femeie onorabila si nevinovata, atat de demna, incat niciun barbat n-ar fi cutezat sa se gandeasca la ea. Dar iata ca, de o luna incoace, Paul d Henricel ii tot spunea amicului sau Renoldi ca doamna Poincot il privea dragastos.
Asculta |
Descarca |
Pagini : 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51
